Hope and Dreams

Despre EA, ca la examele din facultate,ai senzatia, atat de acuta,ca stii totul.Asta simti insa doar cand, de fapt,nu stii nimic.Devii intelept,cand,cu un pahar de bourbon in fata,zici: “Nici macar Dumnezeu nu intelege femeia! “
Despre EL,e simplu sa vorbesti.Papa,pipi,caca,nani.A,si sex,e adevarat.Dar asta incepi s-o spui numai de pe la 14 ani.De la 18 ani spui whisky,de la 20 ani incepi sa spui Porsche si de la 30 de ani,Rolex.Ea e o privire care luceste altfel, dara de parfum lasata pe camasa te de scoala si,mai tarziu,pe perna ta.E forma trupului care te innebuneste,la inceput,pentru ca nu-l cunosti si pe care-l divinizezi,apoi,pentru ca ,desi l-ai invatat pe de rost,tot nu te saturi.
Ea e durerea pe care o simte,cand te joci cu sufletul ei,ca un bou.Apoi,e durereape care o simti tu,cand te lasa cu fundul in balta si eventual gol,daca n-ai avut un avocat bun la divort.Asta doar in ce priveste fundul.Sufletul tau,copilul pe care-l creste ea si pe care tu-l vezi doar in week-end,tabieturile,apartenenta la o familie,tot ce a insemnat odata cuplu,asta e alta poveste: de neuscat si de neinvelit.
Ploua mult acumsi-mi vin in minte versurile unui cantec al celor de la “Celelalte cuvinte”,ascultat demult. “Asculta-ma si lasa-ma sa strig….”,asa incepe refrenul.Unde e EA,mi-e greu sa spun,cand nu-l gasesc la indemana nici macar pe EL.Certitudinile orei 23.30 sunt tigarile si paharul cu vin rece,sec.Si un sentiment de tanjire.Asa ii spun eu : tanjire.Cica au gasit romanii un sinonim intraductibil: dor.Tanjire dupa ce? Dupa EA sau dupa nevoia de a o intelege pe EA?As vrea sa stiu,in ciuda prostiei ca “nimeni,nici macar Dumnezeu nu intelege femeile”.stau sa ma gandesc cum as putea sa o inteleg pe EA, cand cred ca nu ma inteleg pe mine.Sunt morocanoasa sau mult prea serioasa de cele mai multe ori,dar am momente in care ii fac pe ceilalti sa rada cu lacrimi.Chiar daca mie imi vine sa urlu.Am avut suflete la picioare,desi nu am facut nici un fel de effort.Si n-am avut nici un success cand,uneori m-am dat peste cap pentru EL.Am fost agresiva,cand aveam in fata doar brate deschise si calde.Si am primit cu greu o imbratisare,desi ii faceam complimente constant.Am pierdut si am castigat,ca la casino,dar fara patima jucatorilor care-si trag in zori ,pe trepte un glont in cap pentru ca au pierdut TOT.Plec de la casino doar cu nisip sub pleoape,in zori,dar inca nu sufficient de obosit sa nu ma bucur de mirosul marii si de lumina cruda din fata mea.Ma duc sa ma culc,cand altii abia se trezesc,cu sentimental ca nici EU,nici EL nu avem telecomenzi sau manuale de instructiuni, ca nu exista retete si nici sfaturi ,nici prea multa sfintenie si nici suficienta ticalosie.

Ea e o privire care luceste altfel, dara de parfum lasata pe camasa te de scoala si,mai tarziu,pe perna ta.E forma trupului care te innebuneste,la inceput,pentru ca nu-l cunosti si pe care-l divinizezi,apoi,pentru ca ,desi l-ai invatat pe de rost,tot nu te saturi.Ea e durerea pe care o simte,cand te joci cu sufletul ei,ca un bou.Apoi,e durereape care o simti tu,cand te lasa cu fundul in balta si eventual gol,daca n-ai avut un avocat bun la divort.Asta doar in ce priveste fundul.Sufletul tau,copilul pe care-l creste ea si pe care tu-l vezi doar in week-end,tabieturile,apartenenta la o familie,tot ce a insemnat odata cuplu,asta e alta poveste: de neuscat si de neinvelit.
Ploua mult acumsi-mi vin in minte versurile unui cantec al celor de la “Celelalte cuvinte”,ascultat demult. “Asculta-ma si lasa-ma sa strig….”,asa incepe refrenul.Unde e EA,mi-e greu sa spun,cand nu-l gasesc la indemana nici macar pe EL.Certitudinile orei 23.30 sunt tigarile si paharul cu vin rece,sec.Si un sentiment de tanjire.Asa ii spun eu : tanjire.Cica au gasit romanii un sinonim intraductibil: dor.Tanjire dupa ce? Dupa EA sau dupa nevoia de a o intelege pe EA?As vrea sa stiu,in ciuda prostiei ca “nimeni,nici macar Dumnezeu nu intelege femeile”.stau sa ma gandesc cum as putea sa o inteleg pe EA, cand cred ca nu ma inteleg pe mine.Sunt morocanoasa sau mult prea serioasa de cele mai multe ori,dar am momente in care ii fac pe ceilalti sa rada cu lacrimi.Chiar daca mie imi vine sa urlu.Am avut suflete la picioare,desi nu am facut nici un fel de effort.Si n-am avut nici un success cand,uneori m-am dat peste cap pentru EL.Am fost agresiva,cand aveam in fata doar brate deschise si calde.Si am primit cu greu o imbratisare,desi ii faceam complimente constant.Am pierdut si am castigat,ca la casino,dar fara patima jucatorilor care-si trag in zori ,pe trepte un glont in cap pentru ca au pierdut TOT.Plec de la casino doar cu nisip sub pleoape,in zori,dar inca nu sufficient de obosit sa nu ma bucur de mirosul marii si de lumina cruda din fata mea.Ma duc sa ma culc,cand altii abia se trezesc,cu sentimental ca nici EU,nici EL nu avem telecomenzi sau manuale de instructiuni, ca nu exista retete si nici sfaturi ,nici prea multa sfintenie si nici suficienta ticalosie.

Viata ne da inapoi tot ceea ce facem sau spunem,e o oglinda a gandurilor,actiunilor si sentimentelor noastre. Daca vrem mai multa dragoste pentru noi,atunci ar trebui ca,mai intai,sa ne umplem noi inima cu dragoste,daca vrem ca aceia cu care lucram sa fie eficienti,in primul rand noi trebuie sa fim un exemplu,daca vrem ca oamenii sa ne aprecieze trebuie sa ne apreciem,la justa valoare,noi insine.Si asta pentru ca, intotdeauna,fara gres,viata ne inapoiaza ceea ce I-am dat.
Sa atragem deci Universul de partea noastra,sa ne supunem legilor lui pentru ca facem parte din el si nu putem ignora ce ne inconjoara.Sa ne canalizam asadar energia pozitiva care salasluieste in noi spre a oferi vietii tot ce e mai bun,pentru ca la randul nostru sa fim rasplatiti la fel.Gandurile noastre,sentimentele,cuvintele si actiunile sunt toate formate din energie.Ceea ce gandim,simtim,spunem si facem se reintoarce la noi pentru a crea realitatea noastra. Combinatia gandurilor,sentimentelor,vorbelor si actiunilor noastre alcatuieste luma de langa noi,universul propiu al fiecaruia.
Dar nu trebuie sa uitam nici oclipa ca tot ceea ce facem, spunem ,gandim,simtim ii afecteaza pe altii si,la un moment dat,se intoarce la noi.De multe ori,inzecit.Si daca ar fi numai faptele noastre bune….
Un eveniment este ceea ce survine ca urmare a unui eveniment precedent.Un eveniment creeaza prin el un alt eveniment,fiecare dintre ele constituind o veriga in marele lant al evenimentelor vietii noastre. Adica,mai exact,”culegem ce semanam.”Pentru ca noi cream lucrurile,evenimentele si oamenii care vin in contact cu noi sau fac parte din viata noastra. Gandurile, emotiile,cuvintele si actiunile noastre produc energii care atrag alte energii similare.Energiile negative atrag energii negative,iar energiile positive atrag energii positive.
Astfel ca, orice lucru are doi poli,asa cum caldura si frigul au o natura identical, asa cum bunatatea si rautateaau aceeasi origine-sufletul nostru.pentru ca dragostea si ura,binele si raul depind doar de vointa noastra de a le transforma dintr-una in alta.Prin urmare, atunci cand intelegem cu adevarat ca tot ceea ce gandim,simtim,spunem si facem creeaza lumea exterioara,creeaza insasi viata noastra,vom avea puterea de a ne crea realitate armonioasa.
Pe care viata ne-o va inapoia…..

Ce vor femeile?Am trait,am avut relatii,am citit,am Invatat,am studiat povestile altora,dar,oricat m-am straduit,ceva imi scapa.Mi-am dat seama ca nici macar femeile nu stiu ce vor…femeile.Stiti care este cea mai mare, acuta,insolvabila problema a femeii moderne in ceea ce priveste relatia de cuplu?Frica de intimitate…acesta este raspunsul.Nu se pun in dezbatere si negociere decat lucruri “safe” ceea ce duce in final la o comunicare incorecta.Cum asa?Oamenii se aleg dupa masti compatibile. Astfel,fiecare ramane cu masca lui si este in siguranta o vreme.Accidentele apar cand isi dau mastile jos sau apar masti noi.Omul evolueazasub masca aia,dar masca ramane la fel.Femeia moderna traieste un conflict puternic. Invata in familie ce este barbatul(tatal) si cuplul(parintii).Dar aceste modele sunt ori inadecvate,ori transformate in sabloane,uitandu-se ca transformarile de la o generatie la alta sunt foarte mari…ca mediul relational social se schimba si ca…fiecare om este o entitate unica.
Apoi,viata ii arata ca lucrurile stau altfel,prin prisma experientelor directe.Dezorientata,ea face o medie intre ceea ce stie ca trebuie si ceea ce simte ca vrea si crede ca I se potriveste.In majoritatea cazurilor,aceasta imagine pre-conceputa despre partenerul ideal intra in contradictie puternica cu oferta de parteneri din cercul ei social.Asta se intampla si pentru ca majoritatea parintilor distrug spontaneitatea si creactivitatea copiilor,afectand grav curajul si increderea de sine.Si tinerii vor avea mari dificultati de a se cunoaste pe sine si a relationa cu ceilalti.
Evolutia biologica o ia inaintea constructiei de sine.Instinctul sexual,atractia,placerea,compabilitatea sexuala sunt mai usor de gasit si exersat,pentru ca trupul este matur sexual.Si atunci se cade in capcana acelei supraestimate “chimii”.Dar partenerii nu sunt impliniti ca oameni si nu se cunosc in primul rand pe ei.Astfel confunda dragostea cu iubirea.Ei stiu ca iubirea ar trebui sa fie durabila,dar ceea ce traiesc ei defapt in faza asta este dragostea,care nu dureaza.Si confuzia asta genereaza confilcte si lipsa de incredere.Fara repere autentice,este greu sa ne dam seama care autoritate este viabilasi demna de urmat.Este un cerc vicios:daca eu nu sunt desavarsit ca om si nu ma cunosc suficient,in raport cu ce ma definesc?Daca stiu cu adevarat cine sunt,atunci voi stii cu siguranta si ceea ce vreau.Voi gasi reperele corecte si voi afla care sunt criteriile si metodele de alegere.Si atunci separ sexul si atractia fizica de restul.Sexul este o forma de cunoastere si comunicare care ne poate oferi niste raspunsuri importante,dar nu suficiente,pentru a transforma dragostea in iubire .Pentru asta este necesara consturctia de sine care nu se poate obtine decat odata cu trecerea timpului si asta se numeste : maturitate.
Maturitate ….Nu ajunge sa avem un statut material,socil si professional bun,sa aratam bine si sa fim disponibili.Daca ne lipseste maturitatea inteligentei emotionale,vom relationa mereu unii cu altiiin intuneric.intr-un soi de viermuiala placuta…dar trista.

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!